Linho
Outubro 2006
Extraído de « Grãos », Editora Calibán, Brasil, 2007
Ela rasgou todas as cartas possíveis e jogou no fogo da lembrança. Quisera tirar do peito um gosto forte de mate escuro, denso, que toda vez que o esquecia teimava arrancar do céu da boca.
Uma lágrima se juntou à letra trêmula, recém escrita, que não levava mais do que sentia, uma seca despedida com gosto de recomeço. Porque não o queria distante, mas se amparava na tristeza da quietude.
Um pássaro lhe bicou o ombro anunciando a hora certa: amarrou suavemente o papiro nas patas finas e envelhecidas. Para bem longe levaria pequenas palavras de impossibilidade, uma certeza que aplacava abismo rasgando entranhas e os soluços deixavam-na ainda mais calma e serena sobre os lençóis de linho da cama desfeita.
Les Draps*
Elle a déchiré toutes les lettres possibles et joué dans le feu de la mémoire. Elle avait voulu tirer du cœur un fort goût de maté noir, dense, qui toutes les fois qu’elle l’oubliait, s’entêtait arrachant le palais de la bouche.
Une larme s’est ajoutée à la lettre en tremblant, nouvel-écrit, qui n’amenait plus que ce qu’elle sentait, un sec adieu avec un goût de recommencement. Parce qu’elle ne le voulait pas loin, mais se soutenait en la tristesse de la quiétude.
Un oiseau lui a becqueté l’épaule annonçant l’heure certaine: suavement elle a attaché le papyrus aux pattes fines et vieilles. Bien loin il emporterait de petits mots d’impossibilité, une certitude qui apaisait l’abîme qui lui déchirait les entrailles, et les sanglots la laissaient plus calme et sereine sur les draps du lit défait.
Octobre 2006
Traduit de « Grãos », Maison d´Edition Calibán, Brésil, 2007
Lenjeria de pat*
Ea rupsese toate scrisorile posibile şi se juca în focul memoriei. Voise
să-şi scoată din piept gustul puternic de mate neagră, densă, şi care de fiecare dată când uita, se încăpăţâna, smulgându-i cerul gurii.
O lacrimă se adaugă la scrisoarea scrisă-proaspăt, tremurătoare, scrisoare care nu mai exprima ceea ce ea simţea, un adio sec cu gust de reînceput. Pentru că ea nu vroia
să-l îndepărteze, dar se susţinea în tristeţea tăcută a prezentului.
O pasăre îi ciuguli umărul anunţându-i că sosise ora: ea ataşă cu delicateţe papirusul de picioruşul fin şi bătrân. Pasărea va duce foarte departe bileţelul, cuvintele firave ale imposibilităţii, o certitudine care potolea abisul ce-i deşira viscerele, iar hohotele de plâns o vor lăsa mai calmă şi mai liniştită pe cearceafurile de in ale patului desfăcut.
Octombrie 2006
Nome
Outubro 2006
Extraído de « Grãos », Editora Calibán, Brasil, 2007
Eu queria prender teu nome
E guardar na profundidade de mim
Onde eu possa procurar teu sentido e descobrir
Porque não sais de meus pensamentos
Encontrando um lugar tranqüilo
Para ali deixar anônimo
Eu pergunto e não respondes
Porque tu sabes, oh, meu querido
Tu sabes que não existe a verdade.
Nom
Je voudrais prendre ton nom
Et le cacher dans la profondeur de moi-même
Où je peux chercher ton sens et découvrir
Pourquoi tu ne sors pas de mes pensées
Trouver un lieu tranquille
Pour l’y laisser anonyme
Je demande et tu ne réponds pas
Parce que tu sais, oh, mon cher
Tu sais qu’il n’y a pas de vérité.
Décembre 2006
Traduit de « Grãos », Maison d´Edition Calibán, Brésil, 2007
Un nume
Vroiam să iau numele tău
Şi să-l ascund în adâncul cel mai adânc al fiinţei mele
Unde pot să-ţi caut rostul şi să descopăr
De ce nu-mi ieşi din gânduri
Să găsesc un loc liniştit
Unde să-l las în anonimat
Eu întreb şi tu nu răspunzi
Pentru că tu ştii, oh, dragostea mea
Tu ştii că nu există adevăr.
Decembrie 2006
Sem nome
Março 2009
A menina buscava a palavra perfeita
Que lhe roçara a pele num sonho
Os poros exalavam aroma de jasmim
E as letras embalsamadas nos óleos ancestrais
Tombaram em seu colo
Pedindo ninar, contar histórias
Para dormir um sono novo
Sonhar estrelas, galáxias perdidas
E a palavra perfeita vagando pelo espaço
Sans nom
Mars 2009
La petite fille cherchait le mot parfait
Qui lui avait effleuré la peau dans un rêve
Ses pores exhalaient l´arôme du jasmin
Et les lettres embaumées dans les huiles ancestrales
Tombèrent sur son cou
Lui demandant de la bercer,
De lui raconter des histoires
Pour dormir d’un sommeil nouveau
Rêver des étoiles, des galaxies perdues
Et le mot parfait vaquait dans l’espace
Fără nume
Fetiţa căuta cuvântul perfect
Care în treacăt i-a atins pielea într-un vis
Pe când porii ei răspândeau aroma de iasomie
Şi literele îmbălsămate în uleiuri ancestrale
Cădeau pe gâtul ei
Cerându-i să le legene,
Să le lase să-i spună poveşti
Pentru a adormi într-un somn nou
Pentru a visa stele, galaxii pierdute
Şi acel cuvânt perfect, rătăcitor prin spaţiu
Martie 2009
* Textos traduzidos do francês para o romeno por Flavia Cosma com a colaboração na tradução francesa de Isabelle Macor-Filarska em Sans Nom/Fără nume, no prelo, a ser lançado em Outubro/2013, pela editora romena Ars Longa. Textes traduits du français vers le roumain par Flavia Cosma, avec la collaboration dans la traduction française d’Isabelle Macor-Filarska dans Sans Nom/Fără nume, dans la presse, qui sera publié en Octobre/2013 par la Maison d’Edition Roumaine Ars Longa.
