Poemas, Contos e Crônicas, 2013 / Poèmes, histoires et croniques, 2013
Francês e Romeno / Français et Roumain
ISBN: 978-973-148-145-6
Preço / Prix: 10,00 euros
100 páginas / pages
O oitavo livro da escritora brasileira Patricia Tenório vem para consolidar seu caminho pelo mundo das palavras desde 2004, há quase 10 anos. Desta vez, contos, poemas e crônicas publicados, na maior parte, em seus sete livros anteriores aparecem aqui em outras línguas: o francês (tradução efetuada pela própria autora com a colaboração da tradutora e poetisa francesa Isabelle Macor-Filarska) e o romeno (traduzido pela tradutora e poetisa romena Flavia Cosma).
Com o selo da editora romena Ars Longa, Sans nom/ Fără nume vem ao encontro do desejo de todo artista de se comunicar com o Outro, com “diversos artistas”, em “diversas linguagens”.
Le huitième livre de l’écrivain brésilien Patricia Tenorio vient consolider son chemin à travers le monde des mots, depuis 2004, il y a presque dix ans. Cette fois-ci, des histoires, des poèmes et des chroniques publiées, la plupart, de ses sept livres précédents apparaissent ici dans d’autres langues: en français (traduction faite par l’auteur en collaboration avec la traductrice et poète française Isabelle-Macor Filarska) et en roumain (traduit par la traductrice et poète roumaine Flavia Cosma).
Avec l’empreinte de la Maison d’Edition Roumanie Ars Longa, Sans nom/ Fără nume vient pour répondre au désir de chaque artiste de communiquer avec l’Autre, avec “différents artistes” dans “différentes langues”.
Un nume
Vroiam să iau numele tău
Şi să-l ascund în adâncul cel mai adânc al fiinţei mele
Unde pot să-ţi caut rostul şi să descopăr
De ce nu-mi ieşi din gânduri
Să găsesc un loc liniştit
Unde să-l las în anonimat
Eu întreb şi tu nu răspunzi
Pentru că tu ştii, oh, dragostea mea
Tu ştii că nu există adevăr.
Decembrie 2006
Nom
Je voudrais prendre ton nom
Et le cacher dans la profondeur de moi-même
Où je peux chercher ton sens et découvrir
Pourquoi tu ne sors pas de mes pensées
Trouver un lieu tranquille
Pour l’y laisser anonyme
Je demande et tu ne réponds pas
Parce que tu sais, oh, mon cher
Tu sais qu’il n’y a pas de vérité.
Décembre 2006
Traduit de « Grãos », Maison d´Edition Calibán, Brésil, 2007
Nome
Eu queria prender teu nome
E guardar na profundidade de mim
Onde eu possa procurar teu sentido e descobrir
Porque não sais de meus pensamentos
Encontrando um lugar tranqüilo
Para ali deixar anônimo
Eu pergunto e não respondes
Porque tu sabes, oh, meu querido
Tu sabes que não existe a verdade.
Extraído de « Grãos », Editora Calibán, Brasil, 2007
Perna
In fiecare zi de îndată ce răsare soarele, ei vin să-mi dea un pupic în pat. Sosesc pas cu pas, ca şi cum n-ar dori nimic, ori simplu ca şi cum ar vrea să-mi facă o surpriză. Şi iată, eu deschid ochii, decepţia se aşterne pe feţele lor, farsa e jucată.
Când copii mei intră în camera mea ca să-mi spună: “La revedere mamă, mergem la şcoală”, simt o plăcere de neuitat, atât în zilele când sunt obosită pentru că am revenit prea târziu de la muncă, sau în zilele când am petrecut bine cu o seară înainte. Ei sosesc aducându-mi o amintire dintr-un timp foarte depărtat şi în acelaşi timp foarte apropiat…
Timpul în care eram şi eu aşa de mică, când intram în camera părinţilor mei şi mă strecuram între ei sub cearceafurile de bumbac, căutând o mângâiere, un sărut pe păr, parfumul de iasomie al mamei, parfumul de lavandă a tatălui meu, şi mă simţeam persoana cea mai în siguranţă din lume.
Copii mei au plecat la şcoală. O lacrimă se scurge încet pe faţa mea şi moare pe pernă.
Mai 2007
L´Oreiller
Tous les jours, sitôt le soleil levé, ils viennent me donner un baiser au lit. Pas à pas, ils arrivent, comme s’ils ne voulaient rien, ou simplement comme s’ils voulaient faire une surprise. Et voilà, j’ouvre les yeux, la déception se peint sur leur visage, la pièce est jouée.
Quand mes enfants entrent dans ma chambre pour dire « Au revoir, maman, nous allons à l’école », j’éprouve un plaisir inoubliable, aussi bien les jours où je suis fatiguée quand je rentre trop tard du travail, que les jours où j’ai passé une bonne soirée. Ils arrivent avec le souvenir d’un temps très lointain et en même temps si proche…
Le temps où j’étais aussi petite, quand j’entrais dans la chambre de mes parents et me glissais entre eux deux sous les draps de coton, en cherchant une caresse, un bisou dans mes cheveux, l’odeur de jasmin de ma mère, le parfum de lavande de mon père, et je me sentais la personne la plus sûre du monde.
Mes enfants sont partis à l’école. Une larme roule lentement sur mon visage et meurt sur l’oreiller.
Mai 2007
Traduit de « Grãos », Maison d´Edition Calibán, Brésil, 2007
O Travesseiro
Todos os dias, assim que o sol nasce, eles vêm me dar um beijo na cama. Passo a passo chegam, como se não quisessem nada, ou simplesmente como se quisessem fazer uma surpresa. Então eu abro os olhos, a decepção estampada nos rostos, a peça está montada.
Quando meus filhos entram no meu quarto para dizer um Até logo, mamãe, nós vamos à escola, eu provo um prazer inesquecível, tanto nos dias em que estou cansada quando chego muito tarde do trabalho, quanto naqueles em que saí com meus amigos. Eles chegam com a lembrança de um tempo tão distante e ao mesmo tempo tão próximo.
O tempo em que eu era também pequena, quando entrava no quarto de meus pais e me escorregava entre os dois sob os lençóis de algodão, procurando um carinho, um beijo nos meus cabelos, o cheiro de jasmim de minha mãe, um perfume de lavanda de meu pai, e eu me sentia a pessoa mais segura do mundo.
Meus filhos partiram para a escola. Uma lágrima rola lentamente sobre meu rosto e morre no travesseiro.
Extraído de « Grãos », Editora Calibán, Brasil, 2007
Fără nume
Fetiţa căuta cuvântul perfect
Care în treacăt i-a atins pielea într-un vis
Pe când porii ei răspândeau aroma de iasomie
Şi literele îmbălsămate în uleiuri ancestrale
Cădeau pe gâtul ei
Cerându-i să le legene,
Să le lase să-i spună poveşti
Pentru a adormi într-un somn nou
Pentru a visa stele, galaxii pierdute
Şi acel cuvânt perfect, rătăcitor prin spaţiu
Martie 2009
Sans nom
La petite fille cherchait le mot parfait
Qui lui avait effleuré la peau dans un rêve
Ses pores exhalaient l´arôme du jasmin
Et les lettres embaumées dans les huiles ancestrales
Tombèrent sur son cou
Lui demandant de la bercer,
De lui raconter des histoires
Pour dormir d’un sommeil nouveau
Rêver des étoiles, des galaxies perdues
Et le mot parfait vaquait dans l’espace
Mars 2009
Sem nome
A menina buscava a palavra perfeita
Que lhe roçara a pele num sonho
Os poros exalavam aroma de jasmim
E as letras embalsamadas nos óleos ancestrais
Tombaram em seu colo
Pedindo ninar, contar histórias
Para dormir um sono novo
Sonhar estrelas, galáxias perdidas
E a palavra perfeita vagando pelo espaço
Março 2009
