Posts com Română

Índex* – Abril, 2014

Viver é muito perigoso.

(Grande Sertão: Veredas, Guimarães Rosa)

O perigo e a beleza da vida no Índex de Abril, 2014 do blog de Patricia Tenório.

“Diálogos” | Patricia Tenório (PE – Brasil).

Convite Alba Iulia, Romênia | Sans nom Fără nume, Patricia Tenório.

“A última volta do ponteiro” | Adriano Portela (PE – Brasil).

“Querido Diário Peregrino” | Poemas de Bernadete Bruto (PE – Brasil) & Fotografias de Wagner Okasaki (SP – Brasil).

NAUvoadora (PE – Brasil).

E o novo link de Fred Caju (PE – Brasil): www.fredcaju.blogspot.com

Agradeço a participação de todos(as).  A próxima postagem será em 25 de Maio de 2014.

Grande abraço e até lá!

Patricia Tenório.

___________________________________

Index* – April, 2014

Living is very dangerous.

(Grande Sertão: Veredas, Guimarães Rosa)

The danger and the beauty in the Index of April, 2014 from the blog of Patricia Tenório.

“Dialogues” | Patricia Tenório (PE – Brasil).

Invitation to Alba Iulia, Romênia | Sans nom Fără nume, Patricia Tenório.

“The last lap of the pointer” | Adriano Portela (PE – Brasil).

“Dear Diary Pilgrim” | Poems from Bernadete Bruto (PE – Brasil) & Photos from Wagner Okasaki (SP – Brasil).

NAUvoadora (PE – Brasil).

And the new link from Fred Caju (PE – Brasil): www.fredcaju.blogspot.com

I thank you for the participation of all.  The next post will be on 25th May, 2014.

Big hug and see you there!

Patricia Tenório.

foto (2)

___________________________________

* Índex foi traduzido apenas para o inglês por uma questão de extensão do post.

* Index was translated into English only as a matter of the extension of the post.

** O farol que nos guia nas veredas perigosas da vida. Enviada por Luciana Tenório Carvalho (AL – Brasil). The lighthouse that guides us in the dangerous paths of life. Sent by Luciana Tenório Carvalho (AL – Brasil) .

Convite para Alba Iulia, Romênia | “Sans nom / Fără nume”, Patricia Tenório

Sans nom-Fara nume

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Perseide-Alba Iulia

Índex* – Outubro, 2013

Hoje vemos por um espelho, confusamente, mas então veremos face a face.

Hoje conheço em parte, mas então conhecerei totalmente, como eu sou conhecido.

(I Cor 13, 12)

A visão em parte no Índex do blog de Patricia Tenório.

Revisitando Patricia Tenório (PE)  em Contradições – Outubro, 2010.

Prêmios UBE-RJ – 2013.

Sans nom/ Fără nume” | Patricia Tenório.

Citind Zgârieturi pe faţa oglinzii de Flavia Cosma (Romênia/Canadá).

VIII Festival Internacional de Artistas y Escritores | Ana López (Argentina).

Há noites… | Clauder Arcanjo (RN).

A biblioteca de bichos | Jair Farias (RN).

A próxima edição será em 24 de Novembro de 2013.

Obrigada pela participação de todos e até breve!

Patricia Tenório.

_________________________

Index* – Octobre, 2013

 

Today we see in a mirror, confusedly, but then we’ll see face to face.

Now I know in part, but then I shall know fully, as I am known.

(I Cor 13, 12)

The vision in part in the Index of the blog of Patricia Tenório.

Revisiting Patricia Tenório (PE)  in Contradictions – October, 2010.

Awards UBE-RJ – 2013.

Sans nom/ Fără nume” | Patricia Tenório.

Citind Zgârieturi pe faţa oglinzii from Flavia Cosma (Romania/Canada).

VIII International Festival of Artists & Writers | Ana López (Argentina).

There are nights… | Clauder Arcanjo (RN).

The library of animals  | Jair Farias (RN).

The next edition will be 24th November, 2013.

Thank you for the participation and see you soon!

Patricia Tenório.

 reproduction-prohibited-19371

**

__________________________________________

* Índex foi traduzido apenas para o inglês por uma questão de extensão do post.

* Index was translated into English only as a matter of the extension of the post.

** Reprodução proibida, René Magritte. 1937. Óleo em tela, 81.3 cm × 65 cm (32.0 in × 26 in), Museu Boijmas Van Beuningen, Roterdam. Not to be reproduced, René Magritte. 1937. Oil on cavas, 81.3 cm × 65 cm (32.0 in × 26 in), Museum Boijmas Van Beuningen, Rotterdam.

 

“Sans nom / Fără nume” | Patricia Tenório

convite web

 

Préface*

 

La micro-anthologie de textes intitulée d’une manière inspirée Sans nom/ Fără nume appartenant à la brésilienne Patricia Tenório, une femme écrivain dont  les œuvres lui ont valu une bien méritée renommée internationale, offre au lecteur de partout un voyage initiatique vers les sources d’une humanité profondément personnalisée et dépourvue d’artificiel, au long duquel, parmi des jeux de lumières et d’ombres, on voit surgir avec force l’intensité des sentiments authentiques où l’amour et la vérité se combinent dans une axe de l’univers intérieur et extérieur de l’être.

L’écriture apparemment directe et simple, parfois austère du point de vue de la métaphore, dévoile, avec subtilité, une profondeur du sens qui ne se laisse pas facilement découvrir, mais qui devient une source de mé­ditation ultérieure: « Le temps passe vite sur ma tête/Son visage m’éclaire/Je sens un toucher doux/M’arriver et il suit en vain/L’absence me remplit tout de suite/J’enferme ce sentiment dans mes doigts fins/J’enferme étroitement jusqu’à l’insupportable/La douleur enflamme ma chair blanche/Le sang saute, les veines pulsent/Mon cœur s’arrête/Et sur la fenêtre/Loin, loin et qui me brûle/Je sens la vérité transpercer mes chakras » (Chakras).

D’autres fois, le discours devient une plaque tournante réunissant le rêve et la réalité, où la ligne de démarcation entre l’abstrait et le concret s’estompe petit à petit, apportant au premier plan les angoisses de l’être humain qui cherche à s’échapper au tourbillon d’un quotidien souvent déséquilibré et dépersonnalisé.

Le passé, le présent et le futur font leur apparition, tour à tour, sur la scène du microcosme existentiel révélé avec une finesse et une sensibilité à part par Patricia Tenório, dialoguant à la recherche d’un point d’appui archimédien, le seul capable de soulever le monde et de faire monter à la surface la lumière de « l’autrui », en tant que condition essentielle de l’altérité, mais aussi du Graal intérieur, trop souvent perdu dans la broussaille des faux labyrinthes d’une condition humaine superficielle, même pervertie, plus ou moins volontairement, par la réalité immédiate: « Donne-moi ta main, je te donne la mienne/Reçois la lumière de l´étoile-guide/Qui nous appelle à une promenade céleste/Et ouvre l´espace à nos rêves//Je voulais dans mon innocence inspirée/Dans tes yeux couverts de cristal/Trouver quelque fragment de moi perdu/Et m´accueillir dans tes bras longs//Alors je n´aurais plus besoin de moi-même/En m’abandonnant dans cette rivière tiède/Je ferais une promenade par tes chakras ouverts/Tes poids, tes légèretés/Pour pouvoir te sentir entier/Et de cette même main faire la mienne/Qui écrit et rêve avec un ballon doré/En parcourant un monde d´autres temps/D´autres vies/L´autre/Moi » (L’autre Moi).

Dans un paysage quotidien terne, souvent faux et manipulateur de consciences, les écrits de Patricia Tenório  surprennent, dans la meilleure acception du mot, par délicatesse, mais aussi par sincérité et par la ténacité de la recherche de la beauté et de la vérité depuis longtemps chassées, mais pas impossible à retrouver.

Christian Tămaş

 

Prefácio*

A micro-antologia de textos intitulados de uma forma inspirada Sans nom/ Fără nume da brasileira Patricia Tenório, uma escritora cuja obra já lhe rendeu uma reputação internacional merecida, oferece ao leitor de toda parte uma viagem iniciática ao encontro das fontes de uma humanidade profundamente personalizada e desprovida de artificialidade, ao longo do qual, por entre jogos de luzes e sombras, vemos emergir energicamente a intensidade de sentimentos genuínos quando o amor e a verdade se combinam em um eixo do universo interior e exterior do ser.

A escrita aparentemente direta e simples, às vezes austera em termos de metáfora, revela, com sutileza, uma profundidade de significado que não se permite facilmente descobrir, mas que se torna uma fonte de meditação ulterior: « O tempo passa rápido pela minha cabeça/Seu rosto me clareia/Sinto um toque doce/Chegar e ele segue nulo/A ausência me preenche de repente/Fecho este sentimento nos meus dedos finos/Fecho estreitamente quase ao insuportável/A dor queima minha carne clara/O sangue salta, as veias pulsam/Meu coração pára/E sobre a janela/Longe, longe e que me queima/Sinto a verdade atravessar meus chakras. » (Chakras).

Outras vezes, o discurso torna-se um centro que reúne o sonho e a realidade, onde a linha entre o abstrato e o concreto se desvanece gradualmente, trazendo à tona as angústias do ser humano que busca escapar do turbilhão do dia a dia muitas vezes desequilibrado e despersonalizado.

O passado, o presente e o futuro fazem sua aparição, por sua vez, no palco do microcosmo existencial revelado com uma delicadeza e uma sensibilidade à parte por Patricia Tenório, dialogando em busca de um ponto de apoio arquimediano, o único capaz de elevar o mundo e de fazer subir à superfície a luz do «outro», tanto como  condição essencial da alteridade, mas também do Graal interior, muitas vezes perdido no emaranhado de falsos labirintos de uma condição humana superficial, até mesmo pervertida, mais ou menos voluntariamente, pela realidade imediata: « Me dê sua mão, eu lhe dou a minha/Receba a luz da estrela guia/Que nos chama a um passeio celeste/E abre espaço aos nossos sonhos//Pudera na minha inocência inspirada/Nos seus olhos cobertos de cristal/Achar aquele pedaço de mim perdido/E me acolher nos seus braços longos//Então não mais de mim precisaria/Me abandonando neste rio morno/Passearia por suas chagas abertas/Seus pesos, suas levezas//Para poder lhe sentir inteiro/E daquela mesma mão fazer a minha/Que escreve e sonha com um balão dourado/Percorrendo um mundo de outros tempos/Outras vidas / Outro / Eu»  (Outro Eu).

Numa paisagem cotidianamente monótona, muitas vezes falsa e manipuladora de consciências, os escritos de Patricia Tenório surpreendem, no melhor sentido da palavra, pela delicadeza, mas também pelas sinceridade e tenacidade da busca da beleza e da verdade por um longo tempo procuradas, mas não impossíveis de se encontrar.

Christian Tămaş

 

______________________________

* La version française de la Préface appartient à son auteur.

* A versão (dos versos) em francês do Prefácio pertence à (foi traduzida por) sua autora.

______________________________

Sans nom/ Fără nume

De Patricia Tenório

 

O oitavo livro da escritora brasileira Patricia Tenório vem para consolidar seu caminho pelo mundo das palavras desde 2004, há quase 10 anos. Desta vez, contos, poemas e crônicas publicados, na maior parte, em seus sete livros anteriores aparecem aqui em outras línguas: o francês (tradução efetuada pela própria autora com a colaboração da tradutora e poetisa francesa Isabelle Macor-Filarska) e o romeno (traduzido pela tradutora e poetisa romena Flavia Cosma).

Com o selo da editora romena Ars Longa, Sans nom/ Fără nume vem ao encontro do desejo de todo artista de se comunicar com o Outro, com “diversos artistas”, em “diversas linguagens”.

 

A autora

 

Patricia Tenório nasceu (1969) e vive em Recife – PE, Brasil. Escreve poesias, romances e contos desde 2004. Tem sete livros publicados: O major – eterno é o espírito, 2005, biografia romanceada, Menção Honrosa nos Prêmios Literários Cidade do Recife (2005); As joaninhas não mentem, 2006, fábula, Melhor Romance Estrangeiro da Accademia Internazionale Il Convivio, Itália (2008); Grãos, 2007, contos, poemas e crônicas, Prêmio Dicéa Ferraz – UBE-RJ (2008); A mulher pela metade, 2009, ficção; Diálogos, contos, e D´Agostinho, poemas, 2010; Como se Ícaro falasse, ficção, Prêmio Vânia Souto Carvalho – APL-PE (2011), lançado em 21 de novembro de 2012.  Acaba de ganhar o Prêmio Marly Mota da União Brasileira dos Escritores – RJ (Outubro, 2013) pelo conjunto de sua obra. Mantém o blog www.patriciatenorio.com.br no qual dialoga com diversos artistas, em diversas linguagens. Contato: patriciatenorio@uol.com.br

 

 

Lançamentos: SANS NOM/ FĂRĂ NUME

Data: 30 de Outubro de 2013              Hora: 21h30

Local: Club des Poètes  – 30 Rue de Bourgogne – Métro Assemblée Nationale – Paris

Data: 31 de Outubro de 2013              Hora: 20h00

Local: La Lucarne des Écrivains  – 115 Rue de L’Ourcq 75019 – Paris

Gênero: Poesia, Contos e Crônica

Preço: 10 euros                                               100 páginas

Informações: Brandusa Tămaş (Editora Ars Longa)                        

                         brandusatamas@gmail.com

                        Isabelle Macor-Filarska

                        isabelle.macorfilarska@gmail.com

 

 

 

 “Sans nom/ Fără nume

De Patricia Tenório

 

Le huitième livre de l’écrivain brésilien Patricia Tenorio vient consolider son chemin à travers le monde des mots, depuis 2004, il y a presque dix anns. Cette fois-ci, des histoires, des poèmes et des chroniques publiées, la plupart, de ses sept livres précédents apparaissent ici dans d’autres langues: en français (traduction faite par l’auteur en collaboration avec la traductrice et poète française Isabelle-Macor Filarska) et en roumain (traduit par la traductrice et poète roumaine Flavia Cosma).

Avec l’empreinte de la Maison d’Edition Roumaine Ars Longa, Sans nom/ Fără nume vient pour répondre au désir de chaque artiste de communiquer avec l’Autre, avec “différentes artistes” dans “différentes langues”.

 

L’auteur

 

Patricia Tenório est née (1969) et vit à Recife – PE, Brésil. Elle écrit des poésies, des romans, des contes depuis 2004. Elle a publié sept livres: O major – eterno é o espírito (Le major – eternel est l’esprit), 2005, biographie romancée, Mention d’honneur dans les Prix littéraires de la Ville de Recife (2005) ; As joaninhas não mentem (Les coccinelles ne mentent pas), 2006, fable, Meilleur Roman Étranger de l’Accademia Internazionale Il Convivio, Italie (2008); Grãos (Grains), 2007, des contes, des poèmes et des chroniques, Prix Dicéa Ferraz – UBE-RJ (2008) ; A mulher pela metade (La femme à moitié), 2009, fiction ; Diálogos (Dialogues), petites histoires, et D´Agostinho (D’Augustin), poèmes, 2010; Como se Ícaro falasse (Comme sIcare parlait), fiction, Prix Vânia Souto Carvalho – APL-PE (2011), publié le 21 Novembre 2012. Elle vient de gagner le Prix Marly Mota – UBE (Union Brésilienne des Écrivains) – RJ (Octobre, 2013) pour l’ensemble de son travail culturel. Elle a un blog www.patriciatenorio.com.br dans lequel elle dialogue avec différentes artistes dans différentes langues. Contact: patriciatenorio@uol.com.br  

 

Lancements: SANS NOM/ FĂRĂ NUME

Date: Le 30 Octobre, 2013                 Heure: 21h30

Local: Club des Poètes  – 30 Rue de Bourgogne – Métro Assemblée Nationale – Paris

Date: Le 31 Octobre, 2013                 Heure: 20h00

Local: La Lucarne des Écrivains  – 115 Rue de L’Ourcq 75019 – Paris

Genre: Poésie, Contes et Chroniques

Prix: 10 euros                          100 pages

Informations: Brandusa Tămaş (Maison d’Edition Ars Longa)                         

                          brandusatamas@gmail.com

                         Isabelle Macor-Filarska

                         isabelle.macorfilarska@gmail.com

Citind Zgârieturi pe faţa oglinzii de Flavia Cosma*

 

coperta zgarieturi buna

 

Citind Zgârieturi pe faţa oglinzii de Flavia Cosma

 

Câştigătoarea ‘Premiului pentru Excelenţă’ pentru contribuţia sa la îmbogăţirea şi promovarea Literaturii şi culturii române în spaţiul european şi mondial (la cea de-a XXIX-a ediţie a Festivalului Lucian Blaga, în 2009), Flavia Cosma este autoarea a nu mai puţin de 24 de cărţi de poezie.

Din 1976, de când trăieşte între Toronto şi Val-David, activitatea poetei canadiane de origine română a cunoscut destule momente de vârf. Unul din ele ar putea fi legat de introducerea cărţii, Leaves of a Diary (‘File de jurnal’), aparută la Variety Crossing Press din Toronto, 2006, ca material didactic de studiu, la Universitatea din Toronto, Canada.

Fidelă propriei concepţii potrivit căreia poezia cere o dăruire necondiţionată şi o sinceritate totală, Flavia Cosma i se dedică în întregime, preferând dăinuirii limitate între îngustimile spaţiului mundan contemporan, fals şi ipocrit, o trăire autentică, în universul adevărurilor creatoare absolute.

Zgârâieturi pe faţa oglinzii ar putea fi cartea metaforă ce ilustrează acest concept, dat fiind că ea pune faţă-n faţă trăirea în trup cu vieţuirea întru spirit, versurile fiind un permanent mono-dialog al eului liric ce pendulează între esenţă şi aparenţă, între omenesc şi nelumesc.

Chiar şi atunci când dialoghează cu Sinele, poeta o face cu nedisimulată detaşare. Energiile trupului şi cele emoţionale sunt sublimate, într-o sinteză spirituală, potrivit viziunii sale unice, cunoscută deja din volumele anterioare.

Starea poetică a Flaviei Cosma dezbracă, pe rând, cuvintele de haina efemerului, făcându-le părtaşe secretului său, Secret, pe care numai Dumnezeu îl ştie, anume: „dorul de iubire”, dor prezent până şi în trilul unei păsări (E greu de crezut).

Iubirea, despre care între timp a învăţat câte ceva, după cum afirmă în dedicaţia ce deschide volumul, este cea pe care poeta o caută mereu, aievea sau în vis (Ouăle) pentru că nu încetează să creadă în sensul şi împlinirea ei. De aceea când Veni şi ora… emoţia trăirii clipei face să dispară noţiunea timpului din „calendarul comun”. Ora aşteptată, ora petrecută, clipa trecută, se va pierde curând în noianul aceluiaşi timp sub care stă scrisă, ca de atfel şi poezia în sine. Aşa se face că „Inima înfrântă se-ascunde ruşinată-ntr-un colţ,/ Şi în sfârşit se lasă / Pradă durerii” (Frigul pietrelor).

Alteori „Timpul,/ Acest hermafrodit întins pe pat/ Intre noi” face parte din triunghiul amoros, transformând fiinţele, cu iubire cu tot, „In amintiri sfâşietoare,/ Dureroase” (Tu, eu şi timpul).

Însuşi titlul poemului, Zgârâieturi pe faţa oglinzii este o metaforă nu doar a dualităţii fiinţei, ci şi a timpului de care vorbeam. Căci el este acela care de fapt lasă urmele;  zgărâieturile pe faţa (oglinzii) fiind  (în)semnele sale.

Dual şi el ca tot ce-i lumesc, şi necruţător pe deasupra, se face simţit pândind „netrebnic, hain,/ Nerăbdător”, ceea ce o determină pe iubită să implore chiar şi din profunzimi de blestem, cerşind clipe, desigur, în numele iubirii: „Lăsaţi-mi câteva ore plăpânde/ La marginea cerului” (Aşteptare din nou).

Legate de timp, şi anotimpurile atrag atenţia prin  ‘semnele’ lăsate, în special când vine vorba de momentul regenerării, ca în Primăvara timpurie, sau al hibernării (Iarna la ferestre), când iubiţii stau „Numărand fiecare secundă ce trece, fiecare minut,/ Ca pe o nouă victorie”.

Aşadar printre temele şi motivele poetice prezente aici, în afară de cel legat de amintitul timp, mai distingem, motivul apei şi al oglinzii, precum şi al principiului yin/yang, cu metaforele lor cu tot.

Încercând să definească fiinţa umană, fluiditatea yin-yangului său energetic, poeta găseşte că suntem construiţi pe baza unui amestec al contrariilor; elemente concrete şi abstracte, pământesc şi dumnezeiesc laolată: „Noi— / Nemurirea şi nefiinţa/ Topite una într-alta,/ Norii sălbăticiţi/ Incrucişaţi pe boltă,/ Căile gândului impenetrabil,/ Rebel” (Noi).

Omul de rând îşi priveşte „pe furiş faţa în oglindă” (Peisaj urban),  oglindă văzută şi ca spaţiu şi loc, ca joc al apelor în care „iubitul zace înecat”. Nu mai puţin ea este şi reflexie a petrecerii temporale, a ‘pre’trecerii către o altă dimensiune, făcând trimitere la magicul, oniricul şi inefabilul vieţii.

Deşi îi place uneori să viseze, ori să creadă alteori în minciună —ca realitate ‘alterat’personalizată—, iubita din poemele Flaviei Cosma este în permanenţă lucidă (Odihnă) ştiind când şi cum să întrerupă jocul.

Însă şi uşurinţa cu care scrie este ‘oglinda’ libertăţii cu care scriitoarea a ales să trăiască, fapt ce a marcat traiectoria sa literară internaţională, de la publicarea primului volum de poezii, în 1992 (în Texas, SUA) şi până astăzi.

Cunoaşterea poetică presupune vibraţie, rezonanţă cu adâncul profund al naturii, de aceea afirmaţia Flaviei Cosma care dă titlul poeziei sale N-am răspunsuri, cu referire la problemele vieţii, este pe deplin îndreptăţită.

După cum mărturiseşte într-un recent interviu[1], poezia este din punctul său de vedere, un dialog între creator şi receptorul care îmbunătăţeşte cu propriile trăiri pe cele ale poetului. Aşa se face că, opera este rezultatul acestei fericite întâlniri necesare.

Doar că amintita formă de comunicare este posibilă, credem, atâta vreme cât, şi unii şi alţii sunt racordaţi la structurile şi energiile cosmosului, căci, după Flavia Cosma, poezia există de când lumea, având legătură cu misterele, cu magia şi cu tot ce nu poate fi explicat ştiinţific. În cuvintele scriitoarei, ea este „un dar a lui Dumnezeu oferit umanităţii într-un moment de graţie, un mod de a ajunge la conştiinţa universală”[2].

Prin extindere, am putea spune că incantaţia provocată de o anume rostire a versului, proiectează realităţile terestre direct pe cerul universal, ca o „mare răsturnată” oglindind într-un fel imaginea abisului feminin, lunecos şi trivial, „cu poalele-i largi date peste cap” (Mare răsturnată).

Motivul apei din Sezonul ploilor vine însoţit de cel al morţii, al putreziciunii, al fluidelor în destrămare. Ca proiecţie în expansiune, îi corespunde imaginea în mişcare a fulgilor „murdari”, a ploii „cu picuri mari”, sau a lacrimei, toate aceste lichide amestecate „cu plânsul pe feţe”. Cu puterea ei de transformare, apa este însă şi întruchiparea staticului când: „o paralizie, un îngheţ/ Pune stăpânire pe noi.”

Dar, cum poeta este o optimistă, nu se lasă prinsă în „braţele toamnei”, cu atât mai puţin în melancolia ei, odată ce „soarele covârşitor înaintează anevoie pe boltă” schimbând îndată tonul şi tonusul creaţiei Flaviei Cosma.

În treacăt fie spus, până şi imaginea morţii e lipsită de obişnuitele ei atribute întunecate, căci „Sub soarele blând / Moartea se îmbracă în veşminte de aur”, deloc înfricoşătoare ba dimpotrivă, figura ei e de-a dreptul solară: „Galbenă/ Elegantă / Răbătoare/ Atoateştiutoare” (Calea spre nefiinţă).

Interesant ni se pare ciclul de Elegii, (cu subtitlul „Urcând din treaptă în treaptă până la etajul IX”). Probabil, nu întâmplător treptele ajung la etaje fără soţ. Se remarcă cel notat cu cifra simbolică şapte, cifră care, printre altele, dă sens alegoric şi nivelului al treilea: „Etajul trei face parte din cele şapte luni de absenţă”.

Cele trei ipostaze ale etajului şapte (a, b, c) au cheia metaforică a închiderii/ deschiderii, sugerată de prezenţa ferestrei şi a peretelui (alb), între care se consumă experienţa unei iubiri care inversează sensurile elementelor. Această stare de lucruri se va confirma îndată ce ajungem la următorul şi, ultimul nivel: „La etajul nouă/ Miroase a aer stătut şi încins”.

E treapta conştientizării, a asumării experienţei, marcată de „fereastra care nu se poate deschide”. Asta o face pe iubită să înţeleagă nimicnicia zbaterilor fiinţei, acel vanitas vanitatum, omnia vanitas… respectiv că „toate-s derizorii şi patul murdar/ Se lasă într-o parte”.

Gândul o duce la evadarea din acel spaţiu socotind că „drumul cel mai scurt înspre eliberare” înseamnă să coboare „treptele celor nouă etaje/ Una câte una”.

Dar vine vremea sa lasăm autoarei binemeritatul răgaz de Odihnă. O vedem cum, după această serie de reflecţii poetice, „Transfigurată de flăcările mari/ De sete, depărtări şi neputinţe”, intră delicată, să se-nchidă, de bună voie, după cum singură mărturiseşte, într-un poem al iubitului, „scris în nopţi de veghe” şi rămas „Intre filele împrăştiate pe pat”.

Restul e Joc târziu, magie, iubire şi altă poezie…

 

 Ofelia M. Uta Burcea, Madrid, 2013


 

[1] La poesía es una calle con doble dirección, un diálogo entre el poeta y los lectores

 http://www.surysur.net/2011/10/la-poesia-es-una-calle-con-doble-direccion-un-dialogo-entre-el-poeta-y-los-lectores/

[2]Idem (tad. n.)

 * flaviacosma@rogers.com

Índex* – Setembro, 2013

 É em ti, meu espírito, que meço os tempos.

(Confissões, Santo Agostinho, Livro XI)

O Tempo no Índex do blog de Patricia Tenório.

Revisitando Patricia Tenório (PE) em Março de 2011 com As joaninhas não mentem – Quatro línguas.

Poemas de Denis Emorine (França).

Ficção inspirada em mito | Fernando Py (RJ).

Patricia Tenório & Isabelle Macor-Filarska invitent | Fără nume/Sans nom, de Patricia Tenório.

Sobre “O primeiro dia de 36 horas”, de H. Woolf (SP) | Prof. Zilda Freitas

Poemas de Rizolete Fernandes (RN) en Salamanca.

Obrigada pela participação de todos e a próxima postagem será no dia 27 de Outubro de 2013.

Até lá,

Patricia Tenório.

__________________________________________

Index* – September, 2013

 It is in you, my spirit, that I mesure the times.

(Confessions, St. Augustine, Book XI)

The Time in the Index of the blog of Patricia Tenório.

Revisiting Patricia Tenório (PE) in March, 2011 with The ladybugs don´t  lie – Four languages.

Poems from Denis Emorine (France).

Fiction inspired in myth | Fernando Py (RJ).

Patricia Tenório & Isabelle Macor-Filarska invite | Fără nume/Sans nom, from Patricia Tenório.

About “The first day of 36 hours”, from H. Woolf (SP) | Prof. Zilda Freitas

Poems from Rizolete Fernandes (RN) in Salamanca.

Thanks for the participation of all and the next post will bem on the 27th October 2013.

Until then,

Patricia Tenório.

Dali-Persistence_Of_Memory_1931 **

__________________________________________

* Índex foi traduzido apenas para o inglês por uma questão de extensão do post.

* Index was translated into English only as a matter of the extension of the post.

** A Persistência da Memória, Salvador Dali. 1931. Óleo sobre tela. 24 x 33 cm. MoMA (Museu de Arte Moderna), Nova York. 

** Persistence of Memory, Salvador Dali. 1931. Oil on cavas. 24 x 33 cm. MoMA (Museum of Modern Art), New York.

Patricia Tenório & Isabelle Macor-Filarska invitent | Fără nume/Sans nom, de Patricia Tenório

convite web

Índex* – Julho, 2013

Reconocer en su vientre

territorios aún

inexplorados.

 

Reconocer en los orígenes

de su piel

a Eros, invocando.

 

E inaugurar de madrugada

la fascinación de un amor

preñado por la ausencia.

 

(“Invocación de Eros”, La Otra Oscuridad, Luis Raúl Calvo, Traducción Patricia Tenório, En Prensa, Sarau das Letras, 2013)

 

Reconhecer em seu ventre

territórios ainda

inexplorados.

 

Reconhecer nas origens

de sua pele

a Eros, invocando.

 

E inaugurar de madrugada

a fascinação de um amor

prenhe de ausência.

 

(“Invocação a Eros”, A Outra Obscuridade, Luis Raúl Calvo, Tradução Patricia Tenório, No Prelo, Sarau das Letras, 2013)

 

A ausência que é presença no Índex de Julho do blog de Patricia Tenório.

Revisitando “O enigma de Kasper Hauser” | Patricia Tenório (PE).

Poemas de Luto Doce | Tatiana Morais (RN).

A crônica Coordenando multidões | Mara Narciso (MG).

Convite | Um Detalhe em H | Fernando de Mendonça (SP/PE).

Três textos de Isabelle Macor-Filarska (França) (Trois Textes d’Isabelle Macor-Filarska (France)).

Sans Nom/Fără nume | Patricia Tenório | Traducere română Flavia Cosma (Romênia) | Collaboration à la traduction en français Isabelle Macor-Filarska (França).

Cartas de Stella Leonardos (RJ)… Prêmio Marly Mota (PE).

E os novos Links de Rodrigo Malagodi (RJ) e Selma Vasconcelos (PE): www.rodrigomalagodi.com.br e www.otabladosv.blogspot.com.br     

 A próxima postagem será em 25 de Agosto de 2013.

Até lá!

Patricia Tenório.

__________________________________________

 

Index* – July, 2013

Recognize in her womb

territories still

unexplored.

 

Recognize in the origins

of her skin

Eros, invoking.

 

And usher in the dawn

the fascination of a love

pregnant of absence.

 

(“Invocation to Eros”, The Other Obscurity, Luis Raúl Calvo, Traduction Patricia Tenório, In Press

Sarau das Letras, 2013)

The absence that is presence in Index of July in the Blog of Patricia Tenorio.

Revisiting “The Enigma of Kasper Hauser” | Patricia Tenorio (PE).

Sweet Poems of Grief | Tatiana Morais (RN).

The chronic Coordinating crowds | Mara Narciso (MG).

Invitation | A Detail in H | Fernando de Mendonça (SP / PE).

Three texts from Isabelle Macor-Filarska (France) (Trois-Textes d’Isabelle Macor Filarska (France)).

Sans Nom / Fără nume| Patricia Tenorio | Traducere română Flavia Cosma (Romania) | Collaboration à la traduction en français Macor-Filarska Isabelle (France).

Letters from Stella Leonardos (RJ) … Award Marly Mota (PE).

And new links from Rodrigo Malagodi (RJ) and Selma Vasconcelos (PE): www.rodrigomalagodi.com.br  and www.otabladosv.blogspot.com.br
 
The next post will be on August 25, 2013.

Up there!

Patricia Tenorio.

Constantin Brancusi - Le Baiser

**

__________________________________________

* Índex foi traduzido apenas para o inglês por uma questão de extensão do post.

* Index was translated into English only as a matter of the extension of the post.

* Le Baiser (O Beijo), Constantin Brancusi (1876-1957). 1923-1925. Pedra Calcária Marrom. 36,5 x 25,5 x 24 cm. Centro Georges Pompidou – Paris – França. The Kiss, Constantin Brancusi (1876-1957). 1923-1925. Limestone Brown. 36,5 x 25,5 x 24 cm. Center Georges Pompidou – Paris – France.

Sans Nom/Fără nume* | Patricia Tenório | Traducere română Flavia Cosma | Collaboration à la traduction en français Isabelle Macor-Filarska

Linho

                                                     

       Outubro 2006

 

Extraído de « Grãos », Editora Calibán, Brasil, 2007

  

            Ela rasgou todas as cartas possíveis e jogou no fogo da lembrança. Quisera tirar do peito um gosto forte de mate escuro, denso, que toda vez que o esquecia teimava arrancar do céu da boca.

            Uma lágrima se juntou à letra trêmula, recém escrita, que não levava mais do que sentia, uma seca despedida com gosto de recomeço. Porque não o queria distante, mas se amparava na tristeza da quietude.

            Um pássaro lhe bicou o ombro anunciando a hora certa: amarrou suavemente o papiro nas patas finas e envelhecidas. Para bem longe levaria pequenas palavras de impossibilidade, uma certeza que aplacava abismo rasgando entranhas e os soluços deixavam-na ainda mais calma e serena sobre os lençóis de linho da cama desfeita.

 

Les Draps*

           

            Elle a déchiré toutes les lettres possibles et joué dans le feu de la mémoire. Elle avait voulu tirer du cœur un fort goût de maté noir, dense, qui toutes les fois qu’elle l’oubliait, s’entêtait arrachant le palais de la bouche.

            Une larme s’est ajoutée à la lettre en tremblant, nouvel-écrit, qui n’amenait plus que ce qu’elle sentait, un sec adieu avec un goût de recommencement. Parce qu’elle ne le voulait pas loin, mais se soutenait en la tristesse de la quiétude.

            Un oiseau lui a becqueté l’épaule annonçant l’heure certaine: suavement elle a attaché le papyrus aux pattes fines et vieilles. Bien loin il emporterait de petits mots d’impossibilité, une certitude qui apaisait l’abîme qui lui déchirait les entrailles, et les sanglots la laissaient plus calme et sereine sur les draps du lit défait.

 

Octobre 2006

 

Traduit de « Grãos », Maison d´Edition Calibán, Brésil, 2007

 

Lenjeria de pat*

  

Ea rupsese toate scrisorile posibile şi se juca în focul memoriei. Voise

să-şi scoată din piept gustul puternic de mate neagră, densă, şi care de fiecare dată când uita, se încăpăţâna, smulgându-i cerul gurii.

O lacrimă se adaugă la scrisoarea scrisă-proaspăt, tremurătoare, scrisoare care nu mai exprima ceea ce ea simţea, un adio sec cu gust de reînceput. Pentru că ea nu vroia

să-l îndepărteze, dar se susţinea în tristeţea tăcută a prezentului.

O pasăre îi ciuguli umărul anunţându-i că sosise ora: ea ataşă cu delicateţe papirusul de picioruşul fin şi bătrân. Pasărea va duce foarte departe bileţelul, cuvintele firave ale imposibilităţii, o certitudine care potolea abisul ce-i deşira viscerele, iar hohotele de plâns o vor lăsa mai calmă şi mai liniştită pe cearceafurile de in ale patului desfăcut.

 

Octombrie 2006

 

Nome

Outubro 2006

 

Extraído de « Grãos », Editora Calibán, Brasil, 2007

 

Eu queria prender teu nome   

E guardar na profundidade de mim  

Onde eu possa procurar teu sentido e descobrir

Porque não sais de meus pensamentos

Encontrando um lugar tranqüilo            

Para ali deixar anônimo

Eu pergunto e não respondes

Porque tu sabes, oh, meu querido

Tu sabes que não existe a verdade.

 

Nom

  

Je voudrais prendre ton nom

Et le cacher dans la profondeur de moi-même

Où je peux chercher ton sens et découvrir

Pourquoi tu ne sors pas de mes pensées

Trouver un lieu tranquille

Pour l’y laisser anonyme

Je demande et tu ne réponds pas

Parce que tu sais, oh, mon cher

Tu sais qu’il n’y a pas de vérité.

 

Décembre 2006

 

Traduit de « Grãos », Maison d´Edition Calibán, Brésil, 2007

 

 

Un nume

  

Vroiam să iau numele tău

Şi să-l ascund în adâncul cel mai adânc al fiinţei mele

Unde pot să-ţi caut rostul şi să descopăr

De ce nu-mi ieşi din gânduri

Să găsesc un loc liniştit

Unde să-l las în anonimat

Eu întreb şi tu nu răspunzi

Pentru că tu ştii, oh, dragostea mea

Tu ştii că nu există adevăr.

 

Decembrie 2006

 

 

Sem nome

 

Março 2009

 

A menina buscava a palavra perfeita

Que lhe roçara a pele num sonho

 

Os poros exalavam aroma de jasmim

E as letras embalsamadas nos óleos ancestrais

Tombaram em seu colo

Pedindo ninar, contar histórias

 

Para dormir um sono novo

Sonhar estrelas, galáxias perdidas

E a palavra perfeita vagando pelo espaço

 

Sans nom

 

Mars 2009

 

La petite fille cherchait le mot parfait

Qui lui avait effleuré la peau dans un rêve

 

Ses pores exhalaient l´arôme du jasmin

Et les lettres embaumées dans les huiles ancestrales

Tombèrent sur son cou

Lui demandant de la bercer,

De lui raconter des histoires

 

Pour dormir d’un sommeil nouveau

Rêver des étoiles, des galaxies perdues

Et le mot parfait vaquait dans l’espace

 

Fără nume

  

Fetiţa căuta cuvântul perfect

Care în treacăt i-a atins pielea într-un vis

 

Pe când porii ei răspândeau aroma de iasomie

Şi literele îmbălsămate în uleiuri ancestrale

Cădeau pe gâtul ei

Cerându-i să le legene,

Să le lase să-i spună poveşti

 

Pentru a adormi într-un somn nou

Pentru a visa stele, galaxii pierdute

Şi acel cuvânt perfect, rătăcitor prin spaţiu

 

Martie 2009

 

 

* Textos traduzidos do francês para o romeno por Flavia Cosma com a colaboração na tradução francesa de Isabelle Macor-Filarska em Sans Nom/Fără nume, no prelo, a ser lançado em Outubro/2013, pela editora romena Ars Longa. Textes traduits du français vers le roumain par Flavia Cosma, avec la collaboration dans la traduction française d’Isabelle Macor-Filarska dans Sans Nom/Fără nume, dans la presse, qui sera publié en Octobre/2013 par la Maison d’Edition Roumaine Ars Longa.